ANGELA PAVELIUC-OLARIU
Profil biografic și profesional
Date personale și formare
Angela Paveliuc-Olariu este originară din Alexandreni, Republica Moldova, și are domiciliul în Iași. Datele de contact, inclusiv numărul de telefon mobil, sunt păstrate în caseta de identificare din deschiderea documentului. Parcursul său universitar a început la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, unde, între anii 1956 și 1960, a urmat cursurile Facultății de Filologie, Secția Română-Istorie. Ulterior, în perioada 1973-1977, și-a continuat formarea la Institutul de Istoria Artei „George Oprescu” din București, printr-un doctorat în Istoria Artei Populare.
Parcurs profesional
Activitatea profesională a început în învățământ. În anul școlar 1960-1961 a fost profesoară de limba română și istorie la Școala Generală Dornești, județul Suceava, iar între 1962 și 1964 a predat aceleași discipline la Școala Generală Corni, județul Botoșani. Din 1964 a intrat în domeniul muzeografiei și al conducerii instituțiilor culturale: a fost directoare a Muzeului „Cultura Tradițională a Lemnului” din Câmpulung Moldovenesc în perioada 1964-1968, directoare a Muzeului Județean de Istorie Botoșani între 1968 și 1978 și directoare a Muzeului Etnografic al Moldovei din Iași între 1978 și 1995.
Activitatea muzeografică în țară
Un prim reper major al activității sale l-a constituit organizarea, la Câmpulung Moldovenesc, a muzeului specializat „Cultura Tradițională a Lemnului”, singurul de acest profil din țară, deschis în premieră în iunie 1967, în perioada în care Angela Paveliuc-Olariu îndeplinea funcția de directoare.
În anii în care a condus Muzeul Județean de Istorie Botoșani, între 1968 și 1978, a inițiat și a coordonat o amplă activitate de organizare și reorganizare muzeală. În 1969 a organizat Casa Memorială „Nicolae Iorga” din Botoșani, în 1971 a organizat Muzeul „Răscoala din 1907” de la Flămânzi, în 1972 a reorganizat Casa Memorială „George Enescu” de la Liveni, județul Botoșani, iar în 1973 a reorganizat Muzeul „George Enescu” din Dorohoi.
Ca rezultat al cercetării teritoriului dintre Siret și Prut, a alcătuit, în perioada 1968-1977, o colecție de etnografie care a stat la baza organizării, în premieră, a Muzeului Județean de Etnografie din Botoșani, găzduit în Casa „Manolache Iorga”, străbunicul lui Nicolae Iorga. În 1970 a întocmit tematica pentru organizarea Galeriei Personalităților originale din județul Botoșani. Tot în intervalul 1968-1977 a organizat 25 de expoziții temporare cu teme de etnografie, istorie și artă plastică, iar între 1970 și 1976 a organizat trei sesiuni de comunicări științifice consacrate acelorași domenii.
În 1978 a publicat, la Editura Sport-Turism, volumul Arta populară din zona Botoșanilor. A publicat, de asemenea, articole de specialitate în Analele Muzeului Județean Botoșani. În perioada 1968-1977 a participat la cercetări etnografice desfășurate în diferite zone ale țării – Țara Oașului, Bucovina, Oltenia și Banat – și a contribuit la organizarea Muzeului din Negrești-Oaș și a Muzeului „Porțile de Fier” din Mehedinți.
Muzeul Etnografic al Moldovei și proiectele de colaborare
În calitate de directoare a Muzeului Etnografic al Moldovei din Iași, funcție exercitată între 1978 și 1995, a reorganizat instituția după o tematică modernă, în anul 1982. În 1991 a organizat în premieră „Interiorul tradițional din zona Iașului – comuna Popești”, precum și „Sectorul obiceiuri populare de iarnă din Moldova”. În 1993 a organizat Sesiunea Științifică a Muzeelor de Etnografie din România, cu tema „50 de ani de la înființarea Muzeului Etnografic al Moldovei”.
O direcție importantă a activității sale a vizat organizarea Muzeului Satului Moldovenesc în aer liber din Iași. Demersurile întreprinse s-au concretizat în obținerea unui teren de 17 hectare în zona Bucium și în alcătuirea unei tematici orientative privind obiectivele necesare înființării muzeului. Au fost depistate patru obiective care urmau să fie aduse de pe teren: ratoșul de la Tudora, județul Botoșani; biserica din Bălușeni, județul Botoșani; Școala veche din comuna Vorona, satul Icușeni, județul Botoșani; și casa țărănească tradițională din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, alături de alte obiective avute în vedere. Tot în acest scop a fost înființată Fundația Muzeului Satului Moldovenesc în aer liber din Iași, al cărei scop și ale cărei sarcini au fost precizate în detaliu.
Activitatea a cuprins și o importantă dimensiune transfrontalieră. Angela Paveliuc-Olariu a colaborat cu muzeografi din Chișinău, prin vizite reciproce destinate cunoașterii patrimoniului muzeal și a specificului fiecărei zone, a lucrat cu specialiști din raionul Glodeni într-un proiect transfrontalier și a participat, în calitate de etnograf, la un proiect de colaborare cu specialiști din Ucraina.
Activitate publicistică
Activitatea publicistică însumează 21 de cărți de specialitate. Primele titluri din această bibliografie sunt Arta populară din zona Botoșanilor – scoarțe și lăicere, Arta populară din zona Botoșanilor – portul popular, Arta populară din zona Botoșanilor – ceramica populară, Zona etnografică Botoșani, Cultul busuiocului la români, Alunul – materie primă, metaforă, simbol, Repere etnografice și de artă populară din zona Botoșanilor și Usturoiul, aliment – medicament, magie.
Lista continuă cu volumele Între Siret și Prut, lăcașuri de închinare și evlavie străbună, Ouă încondeiate din zonele etnografice Botoșani și Câmpulung Moldovenesc, Simbolistica crucii în satul tradițional românesc, Simbolistica pragului în credințele și obiceiurile românilor, Mihail Sadoveanu – vocație de etnograf și Satul Cristinești, județul Botoșani – Monografie istorică și de artă populară.
Bibliografia este întregită de titlurile Oameni și fapte, De la lume adunate și-napoi la lume date, Memoria locului, Mobilierul tradițional din Moldova, O viață…, Întâlniri de suflet – Mărturisiri și Ratoșele din Moldova – File de monografie.
Activitate de suflet pentru semeni
Preocuparea pentru patrimoniu și cultură s-a împletit cu o activitate constantă în slujba semenilor. În 1994 a reînființat filiala Iași a Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor din România (S.O.N.F.R.), pe care a condus-o în calitate de președintă până în 2007. Între 2007 și 2021 a fost coordonatoarea Departamentului „Tradiții” din cadrul Sectorului de Misiune, Statistică și Prognoză Pastorală al Arhiepiscopiei Iașilor. Deține, totodată, calitatea de președintă de onoare a Societății Ortodoxe a Femeilor Române (S.O.F.R.) Iași.
Activitate în străinătate
Activitatea internațională a început în 1981, în Statele Unite ale Americii, unde a susținut prelegeri la Universitatea Washington din Seattle și a organizat o expoziție de artă populară românească. În 1983 a participat, în Canada, la cel de-al XI-lea Congres de Științe Antropologice și Etnologice, iar în 1986 a fost prezentă, în Anglia, la Congresul de Arheologie și Antropologie. A urmat participarea la cel de-al XII-lea Congres Internațional de Antropologie și Etnologie din Croația, în 1988, la Inter-Congresul Internațional de Antropologie și Etnologie din Portugalia, în 1990, și la cel de-al XIII-lea Congres Internațional de Antropologie și Etnologie din Mexic, în 1993. În 1997 a participat, în Turcia, la congresul organizat de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului.
