DR. AURICA ICHIM
Istoric prin formație și specialist de muzeu printr-o vocație asumată vreme de peste trei decenii, dr. Aurica Ichim și-a legat activitatea științifică de cercetarea istoriei moderne a românilor, de epoca întemeierii statului român modern și, cu o consecvență aparte, de studiul, conservarea și valorificarea patrimoniului mobil și imobil.
Parcursul său profesional s-a desfășurat în spațiul cultural al Iașului, oraș ale cărui instituții, monumente, colecții și tradiții muzeale au devenit treptat un al doilea domeniu major al cercetărilor sale. Absolventă a Facultății de Istorie a Universității din București, cu o lucrare de licență susținută sub coordonarea academician Dan Berindei, dr. Aurica Ichim s-a specializat în istoria modernă a României, orientându-și cercetările către epoca lui Alexandru Ioan Cuza și către procesele instituționale care au însoțit constituirea României moderne. Interesul pentru această perioadă a depășit de timpuriu limitele istoriei politice, îndreptându-se către un teritoriu aflat la întâlnirea istoriei instituționale cu istoria artei și a culturii: începuturile politicilor românești de protejare a patrimoniului.
Această direcție de cercetare a stat la baza tezei sale de doctorat, „Preocupări pentru ocrotirea patrimoniului cultural în timpul domniei lui A. I. Cuza. Monumente istorice și muzee”, susținută la Academia Română – Filiala Iași, începută sub coordonarea cercetătorului Dumitru Ivănescu și încheiată sub coordonarea cercetătorului Mihai Ceaușu. Lucrarea urmărește formarea unei conștiințe instituționale privitoare la patrimoniu în anii 1859–1866, într-o perioadă în care modernizarea statului român impunea deopotrivă organizarea administrativă și asumarea responsabilității față de mărturiile trecutului. Cercetarea acordă un loc distinct monumentelor istorice, constituirii și organizării muzeelor, precum și măsurilor destinate protejării cărților, manuscriselor, obiectelor de cult și tezaurelor provenite din mănăstirile și schiturile românești.
Rezultatele acestei îndelungate preocupări au fost reunite, într-o formă editorială recentă, în volumul „Ocrotirea și valorificarea patrimoniului național în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza”, apărut la Editura Junimea și prezentat publicului în ianuarie 2026. Epoca lui Alexandru Ioan Cuza a rămas unul dintre centrele cercetării sale istorice. Studiul domniei, al familiei princiare, al iconografiei, însemnelor și obiectelor care au aparținut principelui s-a concretizat în studii, cataloage, albume, expoziții și manifestări științifice. În această arie se înscriu volume precum Alexandru Ioan Cuza. Steme, monograme, decorații (2009), proiectele consacrate organizării armatei române moderne, volumul colectiv „Doamna Elena Cuza. Un destin pentru România” (2011) „Alexandru Ioan Cuza. Memorabilia” (2013), precum și Alexandru Ioan Cuza – demnitate publică și repere familiale, 2015.
Ultimul dintre acestea reconstituie personalitatea și epoca domnitorului printr-un repertoriu amplu de portrete, fotografii, litografii, obiecte personale, uniforme, arme, decorații și alte mărturii materiale, transformând patrimoniul muzeal într-o sursă pentru cercetarea istorică. Această apropiere de epoca Unirii a avut și o dimensiune muzeografică directă. Timp de aproximativ trei decenii, dr. Aurica Ichim și-a desfășurat activitatea la Muzeul Unirii , instituție instalată în fosta reședință domnească a lui Alexandru Ioan Cuza din Iași. A coordonat activitatea muzeului și a avut responsabilități directe în procesul de restaurare a edificiului și în organizarea expoziției sale permanente. Experiența acumulată aici a așezat în centrul activității sale profesionale raportul dintre cercetarea documentară, obiectul de patrimoniu și monumentul istoric, trei componente pe care proiectele ulterioare le vor reuni în mod constant.
Interesul pentru monumente s-a materializat într-unul dintre cele mai longevive proiecte științifice interdisciplinare consacrate patrimoniului din România: Simpozionul Internațional „Monumentul. Tradiție și Viitor”. Inițiat la sfârșitul anilor 1990, simpozionul a ajuns în 2026, la cea de a XXVIII-a ediție, iar continuitatea sa a făcut posibil dialogul dintre istorici, arheologi, arhitecți, restauratori, conservatori, istorici de artă, ingineri și specialiști preocupați de soarta monumentelor istorice. Dr. Aurica Ichim a făcut posibile începuturile manifestării, îngrijind, alături de valoroși colaboratori, seria de volume „Monumentul”, devenită în timp o arhivă științifică a cercetărilor și intervențiilor asupra patrimoniului construit.
Preocuparea sa profesională pentru acest domeniu este confirmată și prin atestarea de către Ministerul Culturii ca expert în restaurarea și conservarea bunurilor cu valoare de patrimoniu, precum și prin calitatea de specialist în cercetarea patrimoniului imobil. În paralel cu cercetarea epocii Cuza, istoria Iașului a dobândit o pondere tot mai importantă în activitatea sa.
Monumentul, strada, reședința istorică, obiectul muzeal și memoria unei personalități sunt abordate ca elemente ale aceleiași geografii culturale. Din această preocupare s-au născut proiecte editoriale și expoziționale consacrate memoriei monumentelor ieșene, între care „Orașul Iași. Memoria monumentelor”, precum și cercetări dedicate Iașului din anii Primului Război Mondial. Volumul „Iașii în Primul Război Mondial. 1916–1918” și lucrările consacrate prezenței Familiei Regale la Iași în anii refugiului readuc în atenție perioada în care vechea capitală a Moldovei a devenit, în împrejurările dramatice ale războiului, centrul politic și administrativ al statului român. Un loc aparte în aceste cercetări îl ocupă Regina Maria, personalitate căreia dr. Aurica Ichim i-a consacrat proiecte expoziționale și editoriale, între acestea numărându-se seria „Maria, portret de Regină / Marie, Portrait of a Queen”. Studiul familiei princiare Cuza și cercetarea Familiei Regale au astfel un punct comun: recuperarea istoriei prin document, imagine, obiect și patrimoniu, cu atenție pentru dimensiunea publică și simbolică a personalităților care au participat la construcția României moderne și contemporane.
O etapă nouă a carierei sale a început în 2018, când a preluat conducerea Muzeului Municipal „Regina Maria” din Iași. Instituția, continuatoare a tradiției primului Muzeu Municipal ieșean întemeiat la începutul secolului al XX-lea în jurul lui Gheorghe Ghibănescu, se afla în acel moment în procesul definirii profilului său științific și muzeografic. Sub conducerea sa, muzeul și-a dezvoltat colecțiile, programul expozițional și editorial, relațiile de colaborare cu instituții academice și culturale și activitatea de cercetare consacrată istoriei orașului. În 2022, Muzeul Municipal „Regina Maria” a obținut acreditarea, etapă esențială pentru consolidarea sa instituțională. În jurul muzeului s-a constituit, în același timp, un program de cercetare dedicat trecutului Iașului.
Muzeul a devenit o tribună pentru o desfășurarea unei game variate de activități civice, culturale, științifice și educaționale ale diferitelor ONG-uri și asociații, active pe plan local și național.
Reluarea, în serie nouă, a Buletinului „Ioan Neculce”, publicație științifică a Muzeului Municipal, a recuperat o tradiție editorială a muzeografiei ieșene și a creat un cadru pentru publicarea cercetărilor de istorie urbană, patrimoniu, genealogie, heraldică, istoria artei și istorie culturală. Proiectul exprimă una dintre constantele activității doamnei dr. Aurica Ichim: apropierea muzeului de mediul universitar și academic și transformarea instituției muzeale într-un loc al cercetării, al dezbaterii și al circulației ideilor. Activitatea sa expozițională și de cercetare științifică a dus teme ale istoriei românești și în afara țării.
Un exemplu îl reprezintă conferința susținută în 2023 la Institutul Cultural Român din Londra, consacrată dimensiunii istorice a personalității lui Alexandru Ioan Cuza, la 150 de ani de la moartea domnitorului. Cercetarea de arhivă și de patrimoniu dobândește astfel o componentă de diplomație culturală, prin prezentarea în străinătate a unor personalități și momente fundamentale pentru constituirea României moderne. Publicațiile sale și volumele realizate în colaborare reflectă diversitatea acestor preocupări: istoria domniei lui Alexandru Ioan Cuza și a familiei sale, heraldică și simbolistică, patrimoniu mobil și construit, uniforme și iconografie militară, istoria monumentelor, Primul Război Mondial, Familia Regală și istoria urbană a Iașului.
Recunoașterea publică a activității doamnei dr. Aurica Ichim a venit din partea instituțiilor statului, a autorităților locale, a mediilor preocupate de patrimoniu și heraldică și a Bisericii Ortodoxe Române. În anul 2021, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, i-a conferit Crucea „Sfântul Ierarh Dosoftei”. A primit Medalia Aniversară „Centenarul Marii Uniri”, conferită de Președintele României, precum și Crucea „Meritul Heraldic”, acordată de Comisia Națională de Heraldică de pe lângă Președinția Republicii Moldova.
În 2022, municipalitatea ieșeană i-a acordat titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Iași. La aceste distincții s-a adăugat, prin Decretul prezidențial nr. 54 din 15 ianuarie 2024, Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler. Motivația oficială a distincției sintetizează două dintre direcțiile majore ale carierei sale: contribuția îndelungată la protejarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și activitatea de promovare a istoriei și personalităților României moderne.
Tot în contextul recunoașterii preocupărilor sale pentru patrimoniul cultural, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a conferit Ordinul „Maica Domnului Rugătoarea”, distincție înmânată la Iași de Mitropolitul Teofan cu prilejul ediției jubiliare a Simpozionului Internațional „Monumentul. Tradiție și Viitor”. În anul 2026, preocupările sale pentru domeniul științelor auxiliare ale istoriei au fost răsplătite prin Medalia „Sever Zotta”, conferită de Institutul Român de Heraldică și Genealogie. Privită în ansamblu, activitatea sa aparține unei tradiții a istoriografiei dezvoltate în interiorul muzeului, pentru care cercetarea trecutului pornește deopotrivă de la arhivă și de la obiect. Documentul scris, fotografia, portretul, blazonul, decorația, uniforma, cartea veche, reședința istorică și monumentul urban intră, în această perspectivă, în același câmp al mărturiilor istorice.
De aici provin atât interesul pentru epoca lui Alexandru Ioan Cuza, cât și preocuparea pentru conservarea patrimoniului, istoria Familiei Regale și memoria Iașului. Peste trei decenii de activitate muzeală au făcut ca cercetarea și administrarea patrimoniului să se întâlnească permanent în parcursul său profesional. Restaurarea și reorganizarea Muzeului Unirii, continuitatea Simpozionului Internațional „Monumentul. Tradiție și Viitor”, studiile consacrate epocii Cuza, proiectele de recuperare a memoriei monumentelor ieșene și consolidarea Muzeului Municipal „Regina Maria” conturează profilul unui istoric pentru care patrimoniul constituie una dintre formele esențiale prin care trecutul rămâne accesibil prezentului.
